figarò  fi|ga|rò  [TS]

  1. s.m. ores. cjadene di aur, in gjenar di om, cui anei cun profîl plac e no ducj de stesse dimension, ordenâts cun secuencis precisis che a dan un efiet di riflès de lûs particolâre in materie di zoiis, di figarôs, di orlois / cui che no viôt no crôt ce maraveie (Pieri Çorut, Il mus siôr)