fiestezîr fies|te|zîr [BF]
-
s.m.
cui che al inmanee une fieste o cui che al cjape part a une fieste:
in ponte dal rôl, sul imprin dal paîs, i fiestezîrs e àn peât un braç di rosis di prât e un altri intor la crôs dal cjampanili (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
Var. festezîr , festizîr , fistizîr , fiestizîr -
s.m.
cui che i plâs, ancje masse, di fâ fieste, di bevi, di balâ
Cfr. fraion , fraiot