fiestezîr  fies|te|zîr  [BF]

  1. s.m. cui che al inmanee une fieste o cui che al cjape part a une fiestein ponte dal rôl, sul imprin dal paîs, i fiestezîrs e àn peât un braç di rosis di prât e un altri intor la crôs dal cjampanili (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)
    Var. festezîr , festizîr , fistizîr , fiestizîr
  2. s.m. cui che i plâs, ancje masse, di fâ fieste, di bevi, di balâ
    Cfr. fraion , fraiot
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl