fiercule /-è-/ fier|cu|le [BF]
-
s.f.
(set.)
pal solit tal pl., imprest che si dopre par puartâ fassinis o fen daûr schene, cun braçadoriis come la crame o il zei, ma formât daûr di une cubie di glovis che si puedin vierzi e sierâ cuntune cuarde, par strenzi la cjame:
fantassutis bulis e sudadis a strenzin i fas ta li fierculis (Riccardo Castellani, Lis ouzis di Valdie)
Sin. parmidore
Var. fiercle