faune fau|ne [CO, TS]
- s.f. biol. ream dai animâi o in sens plui comun categorie o complès dai animâi, des bestiis: [...] dut il timp libar dal impiego al dedicà simpri a la storie naturâl e plui specialmentri ai insets e ai uciei, [...] plui tart limitantsi a chei europeos o miôr de faune paleartiche (Achil Telin, La Patrie Ladine, I, 2); sconzurâ che lis centralinis idroeletrics a fasedin restâ i flums cence aghe cun grues problemis no dome pe flore e pe faune ma ancje pal aspiet gjeologjic e climatic (Tiziano Gualtieri, Cjargne cence aghe)
- s.f. (fig., iron., scherç.) categorie, grup, cuantitât di personis, in gjenar caraterizade di alc in comun o dal fat di jessi intun stes puest: cetante biele faune ca ator! Ce bielis zovinis che si viodin pardut (Checo Tam, La maree nere)