fassicul  /-ì-/  fa|ssi|cul  [CO]

  1. s.m. cuantitât di sfueis scrits o di scrivi leâts insiemi o dâts dongjeun fassicul di uns cinc sîs pagjinis scritis, sfueis A4, cun stampante laser (Laurin Zuan Nardin, La conte)
    1. publicazion formade di plui sfueis leâts insiemi, che e fâs part di une publicazion plui grande o di une serieo devi meti ca da pît une zonte ae variante de legjende Un paîs misteriôs, publicade nel tierç fassicul [de riviste Pagine friulane] di chest an (Luigi Gortani, Sant Pieri e la code da vacje); a nassin a Gurize Le nuove pagine, diretis di Giovanni Lorenzoni (sîs fassicui tacant dal 1907) (Cristina Cescutti, Leterature furlane)
  2. s.m. cuantitât di documents che a àn a ce fâ cuntune stesse pratiche o cuntun stes argoment o individui o altriil riferiment miôr par capî cui che al jere Marchi, lu vin cjapant in considerazion il fassicul une vore penç, n. 58906, che i dediche il “Casellario Politico Centrale” cu la cualifiche di “Anarchico. Pericoloso” (Donato Toffoli, Lidrîs pal pinsîr autonomist)
    1. complès dai documents di une stesse causetal fassicul tignût tal archîf centrâl di stât, dulà che il judizi dai 4 alpins condanâts a muart al à il numer 522 / bis, nol esist nuie dal dibatiment, des testemoneancis, dai interogatoris (Edoardo Rosa, Cuintrierois par une cuintristorie ancjemò di scrivi e di contâ)