falilele  /-lè-/  fa|li|le|le  [CO]

  1. s.f. secuence di silabis cence significât che si met tune cjançon par rivâ al numar di silabis justis, o ancje par formâ viers intîrs o par pronunziâ une melodie cence peraulissi sta tant ben sintâts su chel rivâl, / magari a cjantuçâ la falilele, / che a fâ l'amôr parbon no si fâs mâl / e si à la protezion de prime stele (Enrico Fruch, I morôs)
    Var. falulele , falilulele , falalele , falinlalele , falinlulele , filulele
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl