factotum /-ò-/ fac|to|tum [BF]
- s.m. cui che al fâs un pôc di dut, che nol à une specializazion precise ma che si rangje a fâ di dut, che al da une man un pôc in dut: Jacumin, “factotum” de I. R. Intendence di Finance (Arturo Feruglio, In cîl e je une stele!…); Mario, chel che l'è stât fondadôr e par tancj agns president, la anima, il «factotum» dal famôs grop dai «Danzerini di Lucinico» (Luciano Spangher, Lucinìs)
- s.m. cui che al dîs di fâ o di vê fat dut lui, che si cjape ducj i merits: i factotums che e remenin il puar popul a plasê dal gobo (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 2)