estrôs  es|trôs  [CO]

  1. adi., s.m. che, cui che al va daûr dal estri, che al à un caratar volubil, incostant, ancje dificilcumò, restade di bessole, e jere estrose plui di mai. Dut i dave fastidi (Maria Forte, La fie çuete); cul passâ dai agns il so interès pe sessualitât al calave, al deventave simpri plui estrôs e al veve svilupât une devozion maniacâl pe scriture (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
  2. adi., s.m. in cjamp artistic, che, cui che al va daûr de ispirazion, de fantasie, cence frens e ancje fin a rivâ ae strambetâtma cui jerial chest artist al mot visionari e estrôs? [Antoni Gaudí] (Fabrizi Paschin, Gaudí, architet e autonomist)