estrôs es|trôs [CO]
- adi., s.m. che, cui che al va daûr dal estri, che al à un caratar volubil, incostant, ancje dificil: cumò, restade di bessole, e jere estrose plui di mai. Dut i dave fastidi (Maria Forte, La fie çuete); cul passâ dai agns il so interès pe sessualitât al calave, al deventave simpri plui estrôs e al veve svilupât une devozion maniacâl pe scriture (Franc Fari, Il cjâf dai furlans)
- adi., s.m. in cjamp artistic, che, cui che al va daûr de ispirazion, de fantasie, cence frens e ancje fin a rivâ ae strambetât: ma cui jerial chest artist al mot visionari e estrôs? [Antoni Gaudí] (Fabrizi Paschin, Gaudí, architet e autonomist)