estetic  /-tè-/  es|te|tic  [CO]

  1. adi. che al à a ce fâ cul aspiet esteriôr, cun ce che si viôt, cu la bielecei ideâi estetics de Grecie (Bepi Agostinis, Storie de art in Friûl)
  2. adi. che al è biel di viodiinte sô vite, al veve cognossût dut ce che di bon, di biel, di estetic, di esaltant, di conturbant si podeve provâ (Antoni Beline, Moments di ploie e di burlaç)