esploradôr
es|plo|ra|dôr
[BF]
-
s.m.
cui che al fâs esplorazions, che al va intun teritori par scuvierzi, cognossi e riferî sôs carateristichis:
esploradôr cence armis e cuintri de sclavitût, mot de pazience e dal rispiet, Pieri [Savorgnan di Breçà] al fo un om di pâs (Ilarie Colùs, Cimiant in muse a la pôre dal forest…)
Var. sploradôr
-
s.m., adi.
[TS]
milit.
militâr che al à la funzion di jentrâ intun teritori no controlât par viodi lis sôs cundizions e riferîlis:
Cavedalis, in prevision dai atacs dal nemì, al veve ativât un servizi di esploradôrs […]. Des informazions ricevudis al fo subit clâr che l'atac principâl al sarès stât puartât cuintri il fuart di Marghera (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr);
al jere stât mandât a combati intal '42 in Jugoslavie, in Albanie, in Grecie e di li , ferît e justât, parât là sù sul Don, come soldât esploradôr de prime linie, par lâ a cirî il nemì (Cristina Noacco, Faliscjis)
-
adi.
che al cîr di scuvierzi, di savê