erbarûl  er|ba|rûl  [BF]

  1. s.m. cui che al cjape sù e che al vent jerbis che a curinil speziâr al spietave l'erbarûl che i puartàs la cigude par fâ l'estrat (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  2. s.m. cui che al vent jerbis, verdurisfloche planchin la nêf pal cîl di plomp: no plui / vôs, no clamôrs di vite vegnin sù de citât, / no sberlâ di erbarole o strepetâ di cjar (Pieri Bonin, Neveade)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl