erbarûl  er|ba|rûl  [BF]

  1. s.m. cui che al cjape sù e che al vent jerbis che a curin:  il speziâr al spietave l'erbarûl che i puartàs la cigude par fâ l'estrat (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  2. s.m. cui che al vent jerbis, verduris:  floche planchin la nêf pal cîl di plomp: no plui / vôs, no clamôrs di vite vegnin sù de citât, / no sberlâ di erbarole o strepetâ di cjar (Pieri Bonin, Neveade)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl