epistule  /-ì-/  e|pis|tu|le  [CO]

  1. s.f. letare, messaç scrit mandât a un o plui destinataris, soredut in riferiment a documents storics, leteraris o sacrisil pape al scomence, sul tacâ dal Cuatricent, a mandâ cualchi epistule al vescul di Aquilee par clamâlu al ordin, par invidâlu a ubidî (Sandri Carrozzo, Tata, ma chês a son stelis); il document plui antîc su la resurezion di Crist si cjate tal cjapitul 15 de prime letare a chei di Corint, che a sarès stade scrite, al plui tart, dal 51 dopo Crist. In chê epistule al tire fûr i testemonis de resurezion (Francesc Placerean, La Pasche)
  2. s.f. [CO, TS] lit. letare di un apuestul lete o cjantade a messea vevin il compit di cjantâ la epistule e il vanzeli tai pontificâi (Antoni Beline, La fabriche dai predis)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl