dusinte  /-ì-/  du|sin|te  [FO]

  1. s.m. numar che al corispuint a doi centenârs e segn grafic che lu rapresente
    Var. doicent
  2. s.m. an 200, in gjenar intindint dopo di Crist
    1. secul III ancje cun sens aprossimatîf, plui in riferiment ae ete caraterizade di fenomens storics, artistics e culturâi che no a une dade agns precise
    2. [FO] massime cun iniz. maiusc., secul XIII, ancje cun sens aprossimatîf, plui in riferiment ae ete caraterizade di fenomens storics, artistics e culturâi che no a une dade agns precisel'ordenament politic dal Friûl tra il Dusinte e il Tresinte al cuistà une sô forme (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl fin sot la Italie)
  3. adi.num., pron.num. in numar che al corispuint a doi centenârsa rivin su la crosade di Nart, là che jê e sta di cjase uns dusinte pas plui indenant (Meni Ucel, Misure); Toni Verze, dopo i cent [agns di etât], a cui che i domandave cemût che e va i rispuindeve: "O sin ca fantat, che o lin viers i dusinte! " (Alan Brusini, Amîs come prime)