durmient /-ènt/ dur|mi|ent [CO]
-
s.m.
cui che al è daûr a durmî:
il vencul al è une figure de mitologjie popolâr furlane: spirt malin che al oprimeve i durmients (Gianni Gregoricchio, Il soreli te valîs)
Cfr. indurmidît
- siet durmients loc.s.m.pl.