duel /-èl/ du|el [CO]
- s.m. scuintri jenfri dôs personis che a lotin une cuintri di chê altre o che si frontin cun armis di tai o di fûc: armât di spade mi à sfidât a duel [...]. Jo o crodevi di vê a ce fâ cuntun che al savès il so fat tal duel. Invezit al jere un scafarot. Propit cun me che di duei o 'nd vevi fats une dozene (Alan Brusini, Un dai pôcs)
- s.m. confront li che e je une rivalitât politiche, sportive, personâl e v.i., ancje cence scuintri violent: nus pareve di jessi come Lauda inte piste de Mont Fuji tal ‘76, cuant che al veve pierdût il duel cun Hunt (Checo Tam, La maree nere)