dotorâ do|to|râ [BF]
- v.tr. viôt indotorâ
-
v.tr.
mostrâ, a peraulis, grande competence, ancje cun presunzion e ancje cence savê tant:
o soi stuf di sintî a dotorâ (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. braghessâ , safarâ