doplet /-èt/ do|plet [BF, TS]
- s.m. venat., arm. cubie di colps trats un daûr di chel altri cul dopli, cu la sclope cun dôs canis: "Ce isal stât?" "[…] doi cjaçadôrs che a àn falât il jeur […]" "I ai sintût jo, che a sarà un cuart di ore, un doplet" (Quintino Ronchi, La bressane di pre Tite)