doplet  /-èt/  do|plet  [BF, TS]

  1. s.m. venat., arm. cubie di colps trats un daûr di chel altri cul dopli, cu la sclope cun dôs canis"Ce isal stât?" "[…] doi cjaçadôrs che a àn falât il jeur […]" "I ai sintût jo, che a sarà un cuart di ore, un doplet" (Quintino Ronchi, La bressane di pre Tite)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl