dolcemâr
dol|ce|mâr
[CO]
-
adi.
che al sa di dolç e di amâr insiemi
-
s.m.
savôr componût cuntune part zucarine e une altre amare
-
adi.
(fig.)
che al da une sensazion che un pôc e console e un pôc e fâs displasê:
tu scuens fâ i conts ogni dì cun lui [cul passât], tu sâs che ti puarte une vene dolcemare tes robis piçulis de tô zornade (Nadia Pauluzzo, Il bintar);
i viôt / i dîs lontans / cuant che i tiei voi / une lûs dolcemare / al cûr mi davin (Roberto Iacovissi, Ma ancje tas rosis…)
-
sensazion messedade di consolazion e di displasê