disvuedade /-dà-/ dis|vue|da|de [CO]
-
s.f.
azion di deventâ o di fâ deventâ vueit, cence contignût:
chel pôc di cali anzi al i à fat otim efiet [lassatîf]; l'à procurât une disvuedade propri tant che une ruvîs (Luigi Gortani, A la sagre di Mion)
Var. disvueidade , disvueitade , disvuitade