disvistî  dis|vis|tî  [CO]

  1. v.tr. gjavâ i vistîts[il princip] al cjate la sô biele dute nude tal forment. Al clame la brute, la disvistìs e al vistìs la sô (Andreina Nicoloso Ciceri, La fie e la fiastre - Racconti popolari friulani I); [il fi] al viôt di jê, le vistìs e disvistìs co e jeve a buinoris o e va a pognisi intal jet la sere (Ivano Urli, Storie di Min)
  2. v.tr. [BF] (fig.) gjavâ alc, materiâl o imateriâl, che al è intor o parsore