disvidâ dis|vi|dâ [CO]
- v.tr. zirâ une vît o un bulon o un altri element a vît in mût che si smoli, che al vegni vie: preparâ la clâf inglese par disvidâ i cartei (il Cjargnel, Dulà jerino restâts?); la moche dal cafè masse strente che nol rive a disvidâ (Raffaele Serafini, Lupo Manarie e la lune plene)