disvari  /-à-/  dis|va|ri  [CO]

  1. s.m. (var.) viôt divari nissun disvari di dîs o agns (Mario Milanese, Ae splaze); senous e bramusit l’uminuç che davour di lui mai podès spunzulî ne radi ne disvari tra i so ereits (Zuan Batiste Donât, Testamint di barba Pisul Stentadiça, con la sentenzia del stalent sêr Prudentul Striçaleçs da Coder)
Proverbis:
  • i soflets a metin in disvari