dispossessâ dis|po|sse|ssâ [BF]
-
v.tr.
gjavâ alc a cdn., fâ che nol vedi plui alc:
ma la cjalderia [di aur] a i gjavâr: dopo dispossessât lu Braul, tun lamp si cidinà dut e a i lâr a cjasa lôr siôrs (Lenart Moràs, La Assenso);
[…] e po lis proprietâts, il dispossessâ i parons, insome il comun al jere imberdeât [par fâ i lavôrs de dighe] (Alan Brusini, Gian Paolo Linda, I forescj)
Sin. spossessâ , dispropriâ , espropriâ
