dispontâ2 dis|pon|tâ [BF]
- v.tr. gjavâ i ponts, gjavâ la cusidure o liberâ alc che al jere fissât cun ponts, cun cusiduris: al jodeva la aga dal Touf che a faseva cori la roda dal mulin e li goti a lusevin tal soreli come li steli lontani che lui al dispontava dal ceil par mateâ (Novella Cantarutti, Cjançon sora li steli)