dispensîr  dis|pen|sîr  [CO]

  1. s.m. cui che al viôt di une dispense, di un magazen di robe di mangjâ o di altri, che al da fûr la robe cuntune cierte misure, cuntun ciert criteri
    1. (fig.) cui che al da alc, soredut di mangjâ, intune cierte porzion«E dopo, […] cui à fat da dispensîr [cui aial metût il risot tai plats]?» «Ducj e nissun. […] Ognun l'à dovût pensâ par se, e Dio par ducj» (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion)
  2. s.m. cui che al à un magazen di marcjanzie, une buteghe ad in gruesSandri Maçocie dispensîr dai sâi e tabacs (Achil Telin, Archivi de leterature furlane antighe e moderne, 4)
  3. s.m. (fig.) cui o ce che al fâs vê alc intune cierte misure o cun bondance[il mês di Zenâr] dispensîr di glaç e nêf, / par chist an mude bandiere (Francescje Nimis Loi, Prin Zenâr 1917)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl