dispatâ dis|pa|tâ [BF, TS]
-
v.intr.
zûcs, sport
zuiâ une partide o une part di partide che e definissi in maniere clare cui che al vinç e cui che al piert:
cumò e son pate di partidis, e fasin la ultime par dispatâ (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Sin. dispatâsi
Cfr. biele