dispatâ  dis|pa|tâ  [BF, TS]

  1. v.intr. zûcs, sport zuiâ une partide o une part di partide che e definissi in maniere clare cui che al vinç e cui che al piertcumò e son pate di partidis, e fasin la ultime par dispatâ (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
    Sin. dispatâsi
    Cfr. biele
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl