discrodeâ dis|cro|de|â [CO, TS]
-
v.tr.
becj.
gjavâ la crodie, la piel dure dal purcit:
[chei che a purcitin] non fasin compliments, lu disbudielin, lu spartissin, lu discrodein (Ferruccio Tassin, Purzitâ)
Sin. scrodeâ -
v.tr.
[BF]
(fig.)
gjavâ cualsisei robe che si puedi considerâ un strât superficiâl
Sin. scrodeâ
Cfr. discrostâ