disconsagrâ dis|con|sa|grâ [CO]
- v.tr. viôt discosacrâ : lui al veve osservât dut: la vedue, i parincj, i amîs, i operaris, ducj e si diseve di vê disconsagrât la cerimonie, di no vê ufiart un minim di pinsîr al fradi (Eugjeni Marcuç, Liende a Sant Zuan)