discentrâ  dis|cen|trâ  [BF]

  1. v.tr. fâ pierdi une simetrie o une regolaritât che si fonde sul pont centrâl, di mieç, intune struture circolâr o intun moviment circolâr
  2. v.tr. gjavâ dal centri ciertis funzions e lassâlis a struturis periferichis
    Sin. decentrâ
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl