disblocâ  dis|blo|câ  [BF]

  1. v.tr. gjavâ un bloc, un impediment materiâl o imateriâlo metarìn rimiedi impuestant un confront viert a ducj i sindics par passâ lis contraposizions, e disblocant lis assunzions pai ents locâi (Roberto Pensa, Bolzonello nol dinee nuie, ma al promet plui dialic cul teritori)