disastrât
di|sas|trât
[CO]
-
adi.
tocjât e vuastât di un disastri, soredut di une calamitât naturâl o di une vuere:
a vevin di frontâ la cuistion de identitât furlane tun moment di sfas gjenerâl par colpe de vuere pierdude e de situazion economiche disastrade (Antoni Beline, Zuanfrancesc Gubian, Une "Patrie" pal gnûf milenari);
i sindics dai comuns disastrâts a forin nomenâts funzionaris delegâts ae ricostruzion (Linda Picco, In Friûl dîs mil volontaris de Protezion Civîl)
-
adi.
(fig., iperb.)
in brutis cundizions:
la strade e jere une vore disastrade e la bestie [il mus che al tirave il cjar] a mieze rive si implantà (Angelo Covazzi, Un bon paron di Udin)