disastrât di|sas|trât [CO]
- adi. tocjât e vuastât di un disastri, soredut di une calamitât naturâl o di une vuere: a vevin di frontâ la cuistion de identitât furlane tun moment di sfas gjenerâl par colpe de vuere pierdude e de situazion economiche disastrade (Antoni Beline, Zuanfrancesc Gubian, Une "Patrie" pal gnûf milenari); i sindics dai comuns disastrâts a forin nomenâts funzionaris delegâts ae ricostruzion (Linda Picco, In Friûl dîs mil volontaris de Protezion Civîl)
- adi. (fig., iperb.) in brutis cundizions: la strade e jere une vore disastrade e la bestie [il mus che al tirave il cjar] a mieze rive si implantà (Angelo Covazzi, Un bon paron di Udin)