disastrât  di|sas|trât  [CO]

  1. adi. tocjât e vuastât di un disastri, soredut di une calamitât naturâl o di une vuerea vevin di frontâ la cuistion de identitât furlane tun moment di sfas gjenerâl par colpe de vuere pierdude e de situazion economiche disastrade (Antoni Beline, Zuanfrancesc Gubian, Une "Patrie" pal gnûf milenari); i sindics dai comuns disastrâts a forin nomenâts funzionaris delegâts ae ricostruzion (Linda Picco, In Friûl dîs mil volontaris de Protezion Civîl)
  2. adi. (fig., iperb.) in brutis cundizionsla strade e jere une vore disastrade e la bestie [il mus che al tirave il cjar] a mieze rive si implantà (Angelo Covazzi, Un bon paron di Udin)