disarticolâ  di|sar|ti|co|lâ  [CO]

  1. v.tr. gjavâ alc che al è conetût cuntune articolazion
  2. v.tr. (fig.) fâ pierdi unitât, integritât, funzionalitât e v.i. a alc che al jere articolât, organizâtdisarticolâ un ordin che si crôt e che si imagjine di divignince divine (Fabian Ros, La invenzion dal stât)