disarâ di|sa|râ [CO, TS]
-
v.tr.
agr.
tornâ a arâ dulà che si veve za arât e semenât:
e là vorès nulî chel odorin / che da la tiere a pene disarade (Pieri Somede dai Marcs, Malincunie);
si à dovût disarâ il forment distrut da la tampieste e meti sorturc (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cfr. dismeti