dinamite /-mì-/ di|na|mi|te [CO]
- s.f. esplosîf derivât de nitroglicerine, che e ven messedade cun altris sostancis che a fasin che e sedi plui stabile: cumò e metin la dinamite par fâ colâ ancje chel pôc che al è restât in pîts, come che e àn fat cul cjiscjel di Prampar par finî la opare dal taramot; ce biele glorie! (Gaetano Perusini, Cemût che i parons dal vapôr mandin in malore il nestri «patrimonio culturale»)