dinamite  /-mì-/  di|na|mi|te  [CO]

  1. s.f. esplosîf derivât de nitroglicerine, che e ven messedade cun altris sostancis che a fasin che e sedi plui stabilecumò e metin la dinamite par fâ colâ ancje chel pôc che al è restât in pîts, come che e àn fat cul cjiscjel di Prampar par finî la opare dal taramot; ce biele glorie! (Gaetano Perusini, Cemût che i parons dal vapôr mandin in malore il nestri «patrimonio culturale»)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl