difidâ  di|fi|dâ  [CO]

  1. v.intr. no fidâsi, jessi in suspiet:  probabil che al difidàs di cheste condissendence (Carlo Sgorlon, Il dolfin)
  2. v.tr. visâ, soredut cun autoritât, cdn. di mût che no si compuarti intune cierte maniere:  la rispueste invelegnade dal "Osservatore Romano" che al difidave il candidât catolic di atentâ, par une grampe di vôts, a la stabilitât e a la santitât de famee (Antoni Beline, La copie pierdude)
    1. [BF] visâ cdn. che al scuen fâ alc, soredut cun autoritât:  lu àn difidât a presentâsi in tribunâl (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl