detignî de|ti|gnî [CO]
- v.tr. vê in possès alc di materiâl o imateriâl: [cu la rivoluzion francese] e ven a mancjâ la sovranitât assolude dal monarcje, che le detignive par dirit divin (Marc Stolf, Minorancis linguistichis); il 10% des fameis plui sioris al deten plui o mancul il 45% de ricjece nazionâl (Roberto Muradore, Disavualance e puaretât)
- v.tr. stratignî cdn. intun ciert spazi, limitant o impedint la sô libertât, soredut tant che misure precauzionâl o punitive