dessâr
de|ssâr
[BF]
-
s.m.
lûc plen di sterps, di baraçs, di plantis cun ramaçs bas, fis e secs:
lu vevin metût in vuaite uns dusinte metris prin dal flum, tune cove sgjavade tal teren clapignôs, maglât di jerbe viere, jenfri dessârs bas e grîs (Agnul di Spere, Cjalant la rive)
Sin. bruscjâr
Cfr. baraçâr
