curtissade
/-à-/
cur|ti|ssa|de
[CO]
-
s.f.
colp di curtìs, feride fate cul curtìs:
lu veve distirât sec cuntune curtissade e po al jere restât fer a cjalâlu muart (Maria Forte, La tiere di Lansing);
no ti dîs lis barufis che a son saltadis fûr in principi. Legnadis di chilo e ancje cualchi curtissade (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
Sin. scurtissade
-
s.f.
(fig.)
dolôr grant:
"Cemût âstu podût scrivimi chê letare, Renato? No âstu capît che tu mi davis une curtissade tal cûr?" (Vittorio Vittorello, A ogni cost)