curtissâ cur|ti|ssâ [CO]
-
v.tr.
ferì cuntun curtìs:
mi ten dongje, mi pare, mi instrade, al devente un pari putatîf o, miôr ancjemò, un rût pari che se cualchidun al à cûr di tocjâmi lu curtisse a sec (Ivano Urli, Storie di Min)
Sin. scurtissâ