curtilant  /-ànt/  cur|ti|lant  [CO]

  1. s.m., adi. cui che al vîf intune cjase che e da sun chê stesse cort di altris cjasisa vevin començât a ricrodisi […]. E i curtilants lu cjalavin cun altris voi (Maria Forte, Fadie come ale); il Nino a neri e Vera a blanc, cul vistît di nuvice di une femine curtilante che jal impreste pe ocasion, a fasin tal curtîl di Benedet une fotografie di nuviçs (Ivano Urli, Storie di Vera)