curiosetât  cu|ri|o|se|tât  [FO]

  1. s.f. (var.) viôt curiositât e usgnot o seis ca ducj, dal prin al ultin, no par trope devozion, ma par curiosetât di viodi ce che o ai fat di cheste gleseute (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); lui al stave in bande cu la sô curiosetât timidute e sforadie (Maria Forte, La tiere di Lansing)