curedincj /-ì-/ cu|re|dincj [BF]
-
s.m.inv.
stecut spiçât che si dopre par gjavâ tocuts di robe di mangjâ restâts jenfri i dincj:
a jê i è saltât di dreçâsi in pîts par cjoli no sai ce, o un curedincj, o une piçade di sâl… (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion)
Sin. stechedincj