cumiatâsi  cu|mi|a|tâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. saludâsi cun cdn. che al va vie o lant vie"Mandi, Carmen" jê e spesseà a cumiatâsi (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
    Sin. saludâsi iper.
    Cfr. congjedâsi
    1. (fig.) lâ vie di un puest, soredut se si à un leam afetîfa jerin chescj i miei pinsîrs biel che mi cumiatavi di Sant Jacum (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)