cumiatâsi cu|mi|a|tâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
saludâsi cun cdn. che al va vie o lant vie:
"Mandi, Carmen" jê e spesseà a cumiatâsi (Jolanda Mazzon, Cungjò Friûl)
Sin. saludâsi iper.
Cfr. congjedâsi- (fig.) lâ vie di un puest, soredut se si à un leam afetîf: a jerin chescj i miei pinsîrs biel che mi cumiatavi di Sant Jacum (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)