cuintrivelen /-èn/ cuin|tri|ve|len [CO]
- s.m. sostance che i fâs cuintri ai efiets di un velen: po e jere ogni dì une mieze speche di lat (magari di chel fat cui polvars) come cuintrivelen, parzè che o jerin cunsiderâts Chemiearbeiter (lavoradôr chimic) (Bepi Zampar, Diari di presonie)
- s.m. (fig.) at o element che al va cuintri dai efiets negatîfs di alc: une ocasion par rifleti su lis lidrîs e un cuintrivelen storiografic ai dams de storie mitizade (Igor Londero, Cuintristorie dal taramot)