cuintriclâf cuin|tri|clâf [BF]
- s.f. clâf che e je la copie di une altre: al veve une cuintriclâf che al podeve jentrâ cuant che al voleve (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
- s.f. secont zîr di clâf dât par sierâ une sieradure: dâi la cuintriclâf a la puarte (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)