cuintribant  /-ànt/  cuin|tri|bant  [CO]

  1. s.m. trafic ilegâl di marcjanzie, soredut di bens di monopoli, par no paiâ i dazispar puartâ dentri [in citât] vin, cjar, spongje e robe purcine, bisugnave paiâ il dazi. Jacum ogni tant al rivave a fâ jentrâ alc di cuintribant, ma bisugnave stâ une vore atents (Angelo Covazzi, Un salam); i finançots a scrupulavin che al fasès cuintribant, ma no jerin mai stâts bogns di pescjâlu (Meni Ucel, Il Strolic furlan pal 1964)
    Var. cuintrebant , contrabant
    1. marcjanzie che e ven traficade in maniere ilegâlcumò, dopo di chel câs, al veve cambiade strade, anzit troi, par vignî a Buie cul cuintribant (Pieri Menis, Vigji il cuintribandîr)
  2. s.m. (fig.) azion fate di scuindon, in particolâr in riferiment a relazions amorosisLune tu che curiose / tu vâs vie pal cîl gjangjant, / tu sês masse seneose di scuviarzi cuintribant. / Fin sul jet de mê ninine / tu âs tentât di butâ i voi. / Erie sole, mo induvine. / O erin li par câs in doi? (Zuan Lurinçon, Vilotis)
    1. robe platade o segrete