cuintribandîr
cuin|tri|ban|dîr
[CO]
-
s.m.
cui che al traspuarte e al vent di scuindon marcjanziis che no podaressin jessi vendudis o che a podaressin jessi vendudis dome dopo di vê paiât un dazi:
a cisicavin che al fasès ancje il cuintribandîr parcè che al scomparive par setemanis intieriis vie par Triest, cul cjar (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
lu cognossevin par Vigji di Nimis il cuintribandîr, che al puartave il tabac fin a Buie (Pieri Menis, Vigji il cuintribandîr)
Var. contrabandîr
, cuintrebandîr
-
s.m.
(pop.)
sorenon di chei di Treli
Sin. trelean