cuintribandîr  cuin|tri|ban|dîr  [CO]

  1. s.m. cui che al traspuarte e al vent di scuindon marcjanziis che no podaressin jessi vendudis o che a podaressin jessi vendudis dome dopo di vê paiât un dazi:  a cisicavin che al fasès ancje il cuintribandîr parcè che al scomparive par setemanis intieriis vie par Triest, cul cjar (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve); lu cognossevin par Vigji di Nimis il cuintribandîr, che al puartave il tabac fin a Buie (Pieri Menis, Vigji il cuintribandîr)
    Var. contrabandîr , cuintrebandîr
  2. s.m. (pop.) sorenon di chei di Treli
    Sin. trelean
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl