cuesturin /-ìn/ cues|tu|rin [CO]
-
s.m.
agjent di polizie che al fâs servizi sot dal cuestôr:
carabinîrs e cuesturins e volevin secuestrâ une bandiere rosse di une Associazion torinese (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 13);
une regjon indulà che cuestôrs e cuesturins e gjandarmis e pulizais e vegnin simpri vulintîr a fâ il lôr siarvizi, parcè che a san di no vê trop cefâ (Redazion Patrie dal Friûl, Dôs stradis - Patrie dal Friûl, IV, 8)
Sin. cuesturot