cuerele  /-rè-/  cue|re|le  [CO, TS]

  1. s.f. dir. at di denunzie di un reât che no si perseguìs di ufici, fat di cui che si calcole ofindût cuintri di cui che al à fat il reâte cumò, se tu crodis di fâmi cuerele in preture, paron di fâle: tu viodarâs, Floreanut, ce furmiâr che tu dismovarâs (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
    Var. cuarele