cuartirîr cuar|ti|rîr [FÛ, TS]
- s.m. milit. cui che, soredut obleât ma in câs ancje daûr di un compens, al da di durmî e di mangjâ a militârs: bisugna che [il soldât] al vivi in buina armonia cui abitants del paîs, e che al sei specialmentri cui cuartiriers servizievul e complasent, viars i forescj zentîl e cortês, e mai no bisugna piardi il dovût rispiet a nissun (Antoni Brumat, Compendi di ducj i contegnos pal soldât comun tant in guarnigjon, come in cjamp devant il nemì, cul zurament e i articui di vuera)